În competiția dintre câini și pisici ca animale de companie există un câștigător clar. Câinii sunt cei mai buni prieteni ai omului. Sunt fideli, sociabili și ascultători. Relația noastră cu pisicile, pe de altă parte, este adesea descrisă ca fiind mai tranzacțională. Misterioase și independente, pisicile sunt alături de noi doar pentru că le hrănim. Sau poate că nu...

Pisicile nu sunt animale de companie sociale și este foarte greu sa facem o echipă bună cu ele. Studiile recente au început să descopere mai mult relația cu pisicile. Ideea că pisicilor nu le pasă cu adevărat de oameni nu este una susținută. Pentru a înțelege mai bine nevoile acestora, oamenii care își doresc în casă o pisică pot începe prin a înțelege cât de mult se bazează felinele lor pe ei. Este important ca stăpânii de pisici să se gândească cum reacționează ei într-o situație stresantă, căci acest lucru poate avea un impact direct asupra comportamentului pisicilor lor.

În 2017 s-a descoperit că  majoritatea pisicilor preferă să interacționeze cu o persoană decât să mănânce sau să se joace cu o jucărie. Într-un studiu din 2019, cercetătorii au descoperit că pisicile își adaptează comportamentul în funcție de cât de multă atenție le acordă o persoană.

Alți cercetători au descoperit că pisicile sunt sensibile la starea de spirit și trăirile oamenilor și că acestea își cunosc propriul  nume. Așadar, dacă pisica nu răspunde atunci când o strigați pe nume, cel mai probabil aceasta vă ignoră. De asemenea, există studii care se contrazic în privința atașamentului pe care pisica îl dezvoltă sau nu față de oameni. Cu cât știm mai multe despre legătura dintre pisică și om, cu atât numărul de adopții ar crește iar multe probleme dintre stăpân și animalul de companie s-ar rezolva.

Pentru a ajunge la o concluzie, într-un studiu s-au recrutat 79 de pui de pisică și 38 de pisici adulte. Acestea au fost folosite la un test care, în mod normal, este folosit pe câini și primate pentru a măsura legăturile pe care aceștia le formează cu stăpânii sau îngrijitorii lor. Un astfel de test este folosit pe bebeluși. Teoria care stă la baza acestui experiment este că bebelușii formează o strânsă legătura cu cel care are grijă de el, astfel că acesta are o dorință puternică de a sta numai cu acea persoană.

Experimentul a durat 6 minute, timp în care fiecare stăpân de pisică și pui de pisică a intrat într-o cameră total necunoscută pentru animal. După două minute, stăpânii au ieșit din încăpere lăsându-și fiecare animalul singur (o situație cu potențial ridicat de stres pentru pisică). Când aceștia s-au întors, cercetătorii au observat răspunsul felinelor. Aproximtiv două treimi dintre pisicile adulte și pui au venit să-și întâmpine stăpânii, apoi s-au întors la explorarea camerei, revenind periodic la aceștia. Cercetătorii au concluzionat că felinele aveau un atașament de siguranță față de stăpânii lor, ceea ce înseamnă că îi considerau o bază sigură într-o situație necunoscută. Comportamentul pisicilor în acest context poate fi tradus ca „Totul e bine. Stăpânul meu s-a întors. Mă simt protejat și liniștit, iar acum pot reveni la explorare.”

Aproximativ 35% dintre pisicile adulte și pui au avut un atașament nesigur: și-au evitat stăpânii atunci când aceștia s-au întors în cameră. Acest lucru nu înseamnă că au o relație proastă cu stăpânii lor, ci, mai degrabă, că nu îi văd pe aceștia ca pe o sursă de siguranță.

Descoperirile acestui studiu reflectă rezultatele aceluiași studiu făcut pe câini si bebeluși. În cazul oamenilor, 65% dintre copii dezvoltă atașament pentru cei care au grijă de ei, în timp ce 58% dintre câini fac același lucru.

Aceste constatări sunt utile pentru a desființa mitul conform căruia pisicile nu simt o legătură puternică cu stăpânul lor. Ca oameni, încercăm prea des să personificăm animalele și nu le respectăm natura lor adevărată. Încercăm să le considerăm ca fiind parte din familia noastră și avem impresia că le cunoaștem mult mai bine decât o facem cu adevărat. Totuși, ar trebui să încercăm cât mai mult să le înțelegem trăsăturile de caracter și cele comportamentale pentru a conviețui cu succes. De aceea, pisicile au o reputație nu tocmai bună mai ales când sunt comparate cu câinii. Suntem dezamăgiți de aceste feline că nu dau din coadă precum câinii, nu ne așteaptă la ușă – lucruri care sunt recunoscute de oameni ca dovezi de afecțiune.

Torsul, frecarea obrăjorilor de stăpân, linsul, sunt toate astfel de dovezi. Acestea nu își manifestă afecțiunea public, precum câinii. Sunt prea sofisticate pentru asta! Un câine strigă „te iubesc!”, în schimb, o pisică preferă să șoptească aceste trei cuvinte magice. Există destule cazuri în care pisicile au momente de tristețe atunci când stăpânul e plecat de acasă: își pierd pofta de mâncare, se ascund, petrec ore în șir lângă ușă mieunând. Există chiar și cazuri în care felina intră în depresie severă dacă stăpânul le schimbă mediul sau o dă altcuiva temporar.

Testarea răspunsurilor pisicilor la străini, decât doar la proprietarii lor, ar putea dezvălui dacă acestea sunt cu adevărat legate de o anumită persoană sau sunt sociabile față de oameni în general. Se dorește aprofundarea studiilor relațiilor pisicilor cu oamenii și să se testeze dacă anumite intervenții pot ajuta pisicile din adăposturi sau de pe stradă să formeze mai ușor legături care să le ajute să se simtă mai sigure și să fie adoptate mai repede. Cu cât aflăm mai multe despre pisici, cu atât ne dăm seama mai mult că sunt creaturi sociale și că legăturile sociale sunt cu adevărat importante pentru ele.

  • Nov 20, 2020
  • Categorie: News
  • Comentarii: 0
Lasa commentariu
Cos
0
Niciun produs in cos